Scriitori consacrati

lili · Administrator Data inscrierii: 03/Sep/2007 Mesaje: 769

Criticilor mei-M.Eminescu

Multe flori sunt, dar putine
Rod �n lume o sã poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.

E usor a scrie versuri
C�nd nimic nu ai a spune,
�nsir�nd cuvinte goale
Ce din coadã au sã sune.

Dar c�nd inima-ti frãm�ntã
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Stã pe toate sã le-asculte,

Ca si flori �n poarta vietii
Bat la portile g�ndirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vestmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viatã,
Unde ai judecãtorii,
Ne'nduratii ochi de gheatã?

Ah! atuncea ti se pare
Cã pe cap �ti cade cerul:
Unde vei gãsi cuv�ntul
Ce exprimã adevãrul?

Critici voi, cu flori deserte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
C�nd nimic nu ai de spus.

lili

_________________
e bine sa fii important dar important e sa fii bun

carmencita · moderator Data inscrierii: 24/Oct/2007 Mesaje: 252

Eminescu este preferatul meu...

Din str�in�tate
de M. Eminescu

C�nd tot se-nvesele�te, c�nd to�i aci se-nc�nt�,
C�nd to�i �i au pl�cerea �i zile f�r� nori,
Un suflet numai pl�nge, �n doru-i se av�nt�
L-a patriei dulci plaiuri, la c�mpii-i r�z�tori.

�i inima aceea, ce geme de durere,
�i sufletul acela, ce c�nt� amor�it,
E inima mea trist�, ce n-are m�ng�iere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nem�rginit.

A� vrea s� v�d acuma natala mea v�lcioar�
Sc�ldat� �n cristalul p�r�ului de-argint,
S� v�d ce eu at�ta iubeam odinioar�:
A codrului tenebr�, poetic labirint;

S� mai salut o dat� colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, lini�tiri,
Ce respirau �n tain� pl�ceri mai naturale,
Vis�ri misterioase, poetice �optiri.

A� vrea s� am o cas� t�cut�, mitutic�,
�n valea mea natal�, ce undula �n flori,
S� tot privesc la munte �n sus cum se ridic�,
Pierz�ndu-�i a sa frunte �n negur� �i nori.

S� mai privesc o dat� c�mpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile �i albe le-a �esut,
Ce auzi odat� copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a v�zut.

Melodica �optire a r�ului, ce geme,
Concertul, ce-l �ntoan� al p�s�rilor cor,
C�ntarea �n caden�� a frunzelor, ce freme,
N�scur-acolo-n mine �optiri de-un ginga� dor.

Da! Da! A� fi ferice de-a� fi �nc� o dat�
�n patria-mi iubit�, �n locul meu natal,
S� pot a binezice cu mintea-nfl�c�rat�
Vis�rile juniei, vis�ri de-un ideal.

Chiar moartea, ce r�sp�nde teroare-n omenire,
Prin vinele vibr�nde ghe�oasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme �n dulce lini�tire,
�n visuri fericite m-ar duce c�tre nori.

carmencita · moderator Data inscrierii: 24/Oct/2007 Mesaje: 252

Dorul rom�ncei-Vasile Alecsandri

De-ar vrea bunul Dumnezeu
S�-mi asculte dorul meu!
De-a� avea un copila�,
Dragul mamei �ngera�!

C�t e ziu�, c�t e noapte,
I-a� �opti cu bl�nde �oapte.
C�t e noapte, c�t e zi,
Tot la s�nu-mi l-a� p�zi!

L-a� p�zi, l-a� dezmierda,
Mii de s�rut�ri i-a� da,
�i i-a� zice-nceti�or:
Nani, nani, pui�or!

De-ar fi cerul cu priin��,
S�-mplineasc�-a mea dorin��!
De mi-ar da un b�ie�el,
Dragul mamei voinicel!

N-ar fi prunc mai fericit
�i pe lume mai iubit!
Alt copil n-ar fi ca el,
Mititel �i frumu�el!

Obr�jelu-i ca de spume
N-ar avea seam�n pe lume!
N-ar fi ochii nim�rui
Dulci ca ochi�orii lui!

Iar eu, m�ndr� m�iculi��,
Pe-ai s�i ochi, pe-a sa guri��
Ne-ncetat l-a� s�ruta,
S�ruta �i i-a� c�nta.

�i i-a� face-o desc�ntare
S� ajung�-un viteaz mare,
Un viteaz ce-ar str�luci,
Cum n-a fost, nici n-ar mai fi

�i l-a� pune s� se culce
Pe-al meu s�n, leg�nat dulce,
�i i-a� zice-nceti�or:
Nani, nani, pui�or!

carmencita · moderator Data inscrierii: 24/Oct/2007 Mesaje: 252

Lucian Blaga - Lauda suferin�ei

At��ia dintre semeni nu prea �tiu
ce s� �nceap�-n zori cu suferin�a.
Ei nu-�i dau seama nici spre sear� de prilejul
chemat s�-nal�e mersul, cuno�tin�a.

Suferin�a poate fi �ntuneric, t�ciune �n inim�,
pe frun�i albastru ger,
pe coaps� ea poate fi pecete ars� cu fier,
�n bulg�re de ��r�n�
o lacrim� sau s�mbure de cer.

Nu mai calc� pe p�m�nt
cine calc�-n suferin��.
Ea schimb� la fa�� argila, o schimb� �n duh
ce poate fi pip�it, duios, cu stiin��.

Tat�, carele e�ti �i vei fi,
nu ne despoia, nu ne s�r�ci,
nu alunga de pe t�r�muri orice suferin��.
Alung� pe aceea doar care destram�,
dar nu pe-aceea care �nt�re�te
fiin�a-ntru fiin��.

F� ca semenii no�tri,
de la oameni la albine,
de la-nving�tori la birui�i,
de la-ncorona�i la r�stigni�i, s� ia aminte
c� exist� pretutindeni �i aceast� suferin��,
p�n� ast�zi �i de-acum �nainte
singura leg�tur� �ntre noi �i tine.

carmencita · moderator Data inscrierii: 24/Oct/2007 Mesaje: 252

George Co�buc - Mama

�n vaduri ape repezi curg
�i vuiet dau �n cale,
Iar plopi �n umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
C�r�ri ce duc la moar� -
Acolo, mam�, te z�resc
Pe tine-ntr-o c�scioar�.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flac�ra lor geme:
Clipe�te-abia din c�nd �n c�nd
Cu stingerea-n b�taie,
Lumini cu umbre-amestec�nd
Prin col�uri de odaie.

Cu tine dou� fete stau
�i torc �n r�nd cu tine;
Sunt �nc� mici �i tat� n-au
�i George nu mai vine.
Un basm cu pajuri �i cu zmei
�ncepe-acum o fat�,
Tu taci �-ascul�i povestea ei
�i stai �ng�ndurat�.

�i firul t�u se rupe des,
C�ci g�nduri te fr�m�nt�.
Spui �oapte f�r� de-n�eles,
�i ochii t�i stau ��nt�.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
C�nd fusul se desfir�...
Te ui�i la el �i nu-l ridici,
�i fetele se mir�.

...O, nu! Nu-i drept s� te-ndoie�ti!
La geam tu sari deodat�,
Prin noapte-afar� lung prive�ti -
- "Ce vezi?� �ntreab-o fat�.
- "Nimic... Mi s-a p�rut a�a!
�i jalea te r�pune,
�i fiecare vorb�-a ta
E pl�ns de-ngrop�ciune.

�ntr-un t�rziu, neridic�nd
De jos a ta privire:
- "Eu simt c� voi muri-n cur�nd,
C� nu-mi mai sunt �n fire...
Mai �tiu �i eu la ce g�ndeam?
Ave�i �i voi un frate...
Mi s-a p�rut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... S�-l v�d venind,
A� mai tr�i o via��.
E dus, �i voi muri dorind
S�-l v�d o dat�-n fa��.
A�a vrea poate Dumnezeu,
A�a mi-e datul sor�ii,
S� n-am eu pe b�iatul meu
La cap, �n ceasul mor�ii!

Afar�-i v�nt �i e-nnorat,
�i noaptea e t�rzie;
Copilele �i s-au culcat -
Tu, inim� pustie,
Stai tot la vatr�-ncet pl�ng�nd:
E dus �i nu mai vine!
�-adormi t�rziu cu mine-n g�nd
Ca s� visezi de mine!

Gabriela_6 · Membru junior Data inscrierii: 23/Feb/2008 Mesaje: 104

Un poet profund,ce va ramane in literatura noastra prin poeziile sale cu rezonanta mai mult sau mai putin macabra...

George Bacovia (1881 - 1957)

Bel�ug

Culori �i fum de toamn�, pl�ns de poet,
Apa e rece, frunzele plou� -
Vorbe�te �ncet, p�e�te �ncet,
C� totul cade cu o jale nou�.

Vinul, �i mierea, �i gr�ul tot
Le-au str�ns, pe grab�, cine-a putut...
Tuse, �i pl�nset visele scot,
Du-te, oriunde, frunz� de lut...

�i-o p�s�ric� �n gr�dina brumat�,
�n lini�tea rece, a iarn�-a f�cut -
Am str�nutat pe o strad� curat�,
Frunzele toate �nc� n-au c�zut.

A fost odat�... va fi odat�...
Nu spune zarea, dar spune omul -
Numai acuma e niciodat�...
Ad�nc, prezentul, �nchide tomul...

M� duc, tot acolo, �n marea cl�dire,
E ora, de la care r�m�n �nchis -
O emo�ie... o amor�ire...
E toamn�... mi-au dat de scris...

"Un prieten este un dar pe care ti-l faci singur"

lili · Administrator Data inscrierii: 03/Sep/2007 Mesaje: 769

Alexandru Macedonski
Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor �n gr�dini, si mor si-n mine --
S-au fost at�t de viat� pline,
Si azi se sting asa usor.

�n tot, se simte un fior,
O jale e �n orisicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor �n gr�dini, si mor si-n mine.

Pe sub amurgu-ntrist�tor,
Curg v�lm�saguri de suspine,
Si-n marea noapte care vine,
Duioase-si pleac� fruntea lor... --
E vremea rozelor ce mor.
_________________
TIGRUTA25

Alexandru Macedonski
Noaptea de mai

Astfel: fiindca apogeul la care sufletul atinge
Cind poarta cintece-ntre aripi da nastere la razvratiri,
Se poate crede ca vreodata ce e foc sacru se va stinge
Si muzele ca vor ramine amagitoare naluciri ?
Vestalelor, cind in picioare altarul vostru s-afla inca,
Si primavara cind se-ntoarce si astazi ca si alte dati,
Si perschimbat cind nu se afla pamintul falnic intr-o stinca,
De ce v-ati reurca in sfera abstractelor seninitati ?
Inchisa daca va e lumea, recoboriti-va-ntre roze
Parfumele din mai inalta reinnoite-apoteoze,
Si-n noaptea blonda ce se culca pe cimpenesti virginitati
Este fioru-mpreunarii dintre natura renascuta
S-atotputerea Veciniciei de om abia intrevazuta.
Veniti : privighietoarea cinta, si liliacul e-nflorit;
Cintati : nimic din ce e nobil, suav si dulce n-a murit.
Simtirea, ca si bunatatea, deopotriva pot sa piara
Din inima imbatrinita, din omul reajuns o fiara,
Dar dintre flori si dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniti : privighetoarea cinta si liliacul e-nflorit.

Se poate crede ca vreodata ce e foc sacru se va stinge, -
Cind frunza ca si mai inainte sopteste frunzei ce atinge ?
Cind stea cu stea vorbeste-n culmea diamantatului abis,
Izvorul cind s-argintuieste de alba luna care-l ninge,
Cind zboara freamete de aripi in fundul cerului deschis ?...
Vestalelor, daca-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze,
E cerul inca plin de stele, si cimpul inca plin de roze,
Si pina astazi din natura nimica n-a imbatrinit...
Iubirea, si prietenia, daca-au ajuns zadarnicie,
Si daca ura si tradarea vor predomni in vecinicie...
Veniti : privighietoarea cinta, si liliacul e-nflorit.

Vestalelor, daca-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze;
Pamint si spatiu isi urmeaza sublimele metamorfoze,
Rasare cite-o noua floare, apare cite-un astru nou,
Se face mai albastru adincul, si codrul mai adinc se face ,
Mai dulce sunetul dc fluier, mai lenes:i a neptei pace,
Mai racoroasa adierea, mai viu al stincilor ecou
Mucigaitul smirc al vaii cu poezie se vestminta,
Pe prefiratele lui ape pluteste albul nenufar...
O mica stea e licuriciul, si steaua este un mic far,
In aer e parfum de roze. -- Veniti : privighietoarea cinta.

Posomorirea fara margini a noptilor de altadata,
Cind sufletul pentru sarcasme sau deznadejde sta deschis,
Cu focul stins, cu soba rece, ramase-n urma ca un vis.
E mai si inca ma simt tinar sub inaltimea instelata.
Trecu talazul dusmaniei cu groaza lui de nedescris
La fund se duse iar gunoiul ce inaltase o secunda
Si stinca tot ramase stinca, si unda tot ramase unda...
Se lumina intinsa noapte cu poleieli mingiitoare,
Si astazi e parfum de roze si cintec de privighietoare.

Vestalelor, numai o noapte de fericire va mai cer.
Pe jgheabul verde al cismelei un faun rustic c-o naiada
S-au prins de vorbe si de glume sub licaririle din cer;
Colurnbe albe bat din aripi si visurile vin gramada,
Iar picaturile urmeaza pe piatra lucie sa cada...
Basmesc de vremile batrine, cind zinele se coborau
Din limpezimile arlbastre, si-n apa clara se scldau...
Reinviaza ca prin farmec idilele patriarcale
Cu feti-frumosi culcati pe iarba izbindu-se cu portocale:
Pe dealuri clasice s-arata fecioare in camasi de in
Ce-n miini cu amforele goale isi umplu ochii de senin,
Si printre-a serii lacramare de ametiste si opalc,
Anacreon re-nalta vocea, dialogheaza Theocrit...
Veniti : privighetoarea cinta in aerul imbalsamit.

E mai si inca ma simt tinar sub inaltimea instelata...
Halucinat cind este-auzul, vederea este fer
Aud ce spune firul ierbei, si vad un cer de aripi plin,
M-asez privind in clarul lunei sub transparenta atmosferei
Si-n aeru-mbatat de roze sfidez atingerea durerei
Cu cintece nalucatoare cum sunt candorile de crin
O! feeric a naturei, desfasura-te in splendoare,
Regret suprem al fiecarui in tainicul minut cind moare,
Fiindca tu esti pentru suflet repaos dulce si suprem.
O ! feerie a istoriei, vindecatoare de nevroze,
Ce ne-mbunesti fara stiinta si ne mingii fara sa vrem,
Regret suprem aI fiecarui, desfasura-te in splendoare
In aer cu parfum de roze si cintec de privighetoare.
Veniti, privighetoarea cinta in aeru-mbatat de roze.

Voind sa uit ca sunt din lume, voiesc sa cred ca sunt din cer...
Vestalelor, numai o noapte de fericire va mai cer,
Si-aceasta noapte fericita la gitul ei cu salbi de astre
S-a coborit pe flori roz-albe si pc padurile albastre,
A-ntins subtirile-i zabranic si peste cimp si peste vai
A-nseilat nemarginirea cu raze de argint si aur
Si o cusu cu mii de fluturi si o brazda cu mii de cai;
A revarsat pcste lot locul dumnezeiescul ei tezaur,
In atmosfera stravrezie impaciurea si-a intins,
Facu sa sune glas de bucium la focul stinelor aprins,
Facu izvorul sa-l inghine, padurea sa se-nveseleascab,
Orice durere sa-nceteze, si poezia sa vorbeasca.
Pe om in leaganul ei magic il adormi -- si el uita -
Cu clarobscur masca uritul se sterse formele prea bruste, -
Facu sa taca zLirniirea adunaturilor de muste,
Si zise vailor sa cinte si dealul nu mai pregeta,
Si zise vailor sa cinte, si vaile se ridicara,
Cu voci de frunze si de ape, cu soapte ce s-armonizara,
Si zise pasarei sa cinte, si la porunca uimitoare,
Se inalta parfum de roze si cintec de privighietoare
Iar cind si mie-mi zise: ,,Cinta !", c-un singur semn ma desteapta,
Spre inaltirni neturburate ma reurca pe-o scara sfinta...
In aeru-mbatat de roze, veniti : -- privighietoarea cinta.

e una din preferatele mele
_________________
TIGRUTA25

La rugamintea Tigrutei am mutat poeziile la acest topic

lili
_________________
e bine sa fii important dar important e sa fii bun

Gabriela_6 · Membru junior Data inscrierii: 23/Feb/2008 Mesaje: 104

Haralamb G. Lecca
S-a nascut la 20 februarie 1873, in Caracal si a murit pe 9 martie 1920 la Bucuresti.
Poet, prozator, dramaturg �i traduc�tor rom�n, nepotul pictorului Constantin Lecca, a fost primul dramaturg rom�n care a jucat �n piesele scrise de el �nsu�i.

Dona Clara

Spun pove�tile c�-n �ara,
�ara-n care prim�vara,
Doarme beat� de miros cu zefirul somnoros c�rui pleoapele se-nchid

Cum c� la Valladolid
Un paez �nnebunise numai pentru c� privise
O brunet�… Dona Clara

S�rea zidul singur el,
�n gr�din� la castel,
�i-ating�nd u�or guitara
Ca vr�jitul Apolon prins cu lira-ntre naiade, el �n ritm de serenade
O chema pe Dona Clara

„Vino…
Vino s� fugim din �ara
�ara-n care prim�vara,
Doarme beat� de miros cu zefirul somnoros c�rui pleoapele se-nchid…
Vino…
Vino din Valladolid unde poate-o vrea norocul s� m-asculte,
Dona Clara…”

Spun pove�tile c�-n �ara,
�ara-n care prim�vara,
Doarme beat� de miros cu zefirul somnoros c�rui pleoapele se-nchid

Spun c� la Valladolid
Amorez un don amarnic a c�ntat un an zadarnic…
Era surd� Dona Clara…

Spirit fin, Haralamb G. Lecca a cochetat si cu epigrama. Spre exemplificare, redam doua epigrame ale sale:
„X asteapta cu nevasta
Tremurand in ploaia rece.
Toate trec in lumea asta.
Numai tramvaiul nu trece!“

Lui Alexandru Cazaban, autor al volumului „Intre femeie si pisica“:
Citind recenta-ti carticica
Am priceput foarte usor
Ca-ntre femeie si pisica
Sta cainele de autor“.

"Un prieten este un dar pe care ti-l faci singur"

lili · Administrator Data inscrierii: 03/Sep/2007 Mesaje: 769

Adio-M.Eminescu

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramai, ramai, cu bine!
Ma voi feri �n calea mea
De tine.

De astazi dar tu fa ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Ma lasa.

Caci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sa ma imbat si de scantei
Din stele,

Cand degerand atatea dati,
Eu ma uitam prin ramuri
Si asteptam sa te arati
La geamuri.

O, cat eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!

Si cand in taina ma rugam
Ca noaptea-n loc sa steie,
In veci alaturi sa te am,
Femeie!

Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste.

Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi imi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dentai
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea ramai -
Adio!

lili
_________________
e bine sa fii important dar important e sa fii bun

lili · Administrator Data inscrierii: 03/Sep/2007 Mesaje: 769

Trei lacrimi reci de c�l�toare-Ion Minulescu

Si-ai sa ma uiti -
Ca prea departe
Si prea pentru mult timp pornesti!
Si-am sa te uit -
Ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmari-vei tarmul, topindu-se ca noru-n zare,
Si ochii-ti lacrima-vor poate
Trei lacrimi reci de calatoare ;
Iar eu pe tarm
Mahnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Si-ntelegand c� mi-esti pierduta,
Te-oi plange-n ritmul unui vers.

Si versul meu
L-o duce poate vreun cantaret pana la tine,
Iar tu -
Cantandu-l ca si dansul,
Plangandu-l, poate, ca si mine -
Te vei gandi la adorata in cinstea careia fu scris,
Si-uitand ca m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Intunecatu-mi chip,
Ca-n ziua cand te-afunda vaporu-n zare
Si cand din ochi lasai sa-ti pice
Trei lacrimi reci de calatoare!

lili
_________________
e bine sa fii important dar important e sa fii bun

carmencita · moderator Data inscrierii: 24/Oct/2007 Mesaje: 252

RAPSODII DE PRIMAVARA
de George-Toparceanu

I
Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingerasi
Cu alai
De toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?
II
Se-nalta abur moale din gradina.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacuri fara fum.
Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.
De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.

Ies gospodinele
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.
Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare,
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe µ si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.
Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.
III
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici...

Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.
Si pornesti departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini...
Drumuri nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Iti indreapta an cu an
Pasul tainic si te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparatesti
Peste albele stihii...
Primavara, unde esti?

carmencita · moderator Data inscrierii: 24/Oct/2007 Mesaje: 252

PRIMAVARA

Sub umbrarul foilor
Duce drumul oilor
Si se duce, si se pierde
Tot pe plai cu iarba verde,
Si se duce, si se curma
Tot la stana langa turma,
Si ii stie seama lui,
Seama lui, si-a dorului.
Grijile mocanului,
Inima ciobanului...
Primavara! primavara! crapa mugurii la balta,
Salciile verzi le-ndoaie vantul cu suflare calda,
Pe poteci sfios se-ntinde umbra noua-a foilor —
Primavara, mama noastra, da-ne drumul oilor,
Drumul cel pierdut pe care il mai stiu, din sat, batranii!...
Doru-n mine infrunzeste: dorul turmii, dorul stanii.
In zadar ma-nchid in casa si m-ascund pe dupa carti,
Dor de duca ma ajunge, dor hain din zece parti:
Buchiile le zapaceste, gandurile le incurca.
Vad un gol de munte-n soare si vad turmele cum urca;
Tot aud cum latra cainii, cum talangile raspund,
Cand adanc ca vantu-n frunza, cand ca ape vii pe prund,
Dupa cum coteste drumul mai departe, mai aproape,
Spre lumina de poiana ce prin fagi razleti incape...
Turme vechi ca muntii tarii, cu carlan si cu mioara,
Suie plaiul si-l coboara, pentru-a catea miia oara?
Duc cu ele de departe dorul nostru, tot aleanul
Far’ de zare, ca Buceagul, nesfarsit, ca Baraganul.
Duc cu ele dorul brazdei, dorul frunzelor de nuc,
Dorul satului si-al tarii, dorul dorului il duc...
Vin cu cantecele toate de la Nistru pan’ la Jii,

Si se urca din poveste sau aievea, nu mai stii —
Ungureanul si Vranceanul din balada iata-i iarasi.
Miorita bucalaie, unde esti sa-mi fii tovaras,
Sa pasti iarba neumblata, pe sub brazi, pe la izvoare?
Si cu sarica pe umeri tot asteapta baciul mare
In lumina primaverii singur, ca un zeu pagan.
Primavara! primavara! stau cu dorul de ma-ngan.
Crape mugurii la balta, iasa plugurile-n tara,
Codrii vechi sa infrunzeasca, iarba noua sa rasara —
Dar da-mi drumul care-l stie si ciobanul, si cioporul,
Drumul oilor mi-l afla, el, ce mana drept, ca dorul,
Sus la munti, cu fulgerare de-aur viu in soare-apune...
Miorita, miorita, dorul turmei ma rapune!

Autor: Ion Pillat

Gabriela_6 · Membru junior Data inscrierii: 23/Feb/2008 Mesaje: 104

CIRESAR

Nimeni nu ne crede dacă sărutăm
pasărea din zbor, iarba înverzind.
Noi suntem un fel de martori
ai adolescentei ruginind.

Nimeni nu ne spune: bea, flămândule!
Nimeni nu ne spune: însetatule!
Curge primăvara pe sub fluturi,
visător podeaua curge pe sub tine, patule!

Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos,
cade-mi tu în gura mea uscată
rosie cireasă dintr-un chiparos,
zână inventată!

autor - Nichita Stanescu

"Un prieten este un dar pe care ti-l faci singur"

Gabriela_6 · Membru junior Data inscrierii: 23/Feb/2008 Mesaje: 104

Ecce homo

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!...

poezie de Ion Minulescu

_________________
"Un prieten este un dar pe care ti-l faci singur"

AdBot · Robotelul cu reclame Ce este AdBot ? Click aici